Prima pagină · întreabă primarul · Turism · Albume foto 24 August 2017
Conectare
Utilizator

Parola


Recuperare parolă
Lugojul.ro
Municipiul Lugoj
Informaţii utile
Parteneri
Curs valutar
Vremea la Lugoj
Harta Lugojului
Harta Lugojului
Fluxuri RSS
Meniu de navigare: Prima pagină » Rubrica: Reportaj

Cine sunt pădurenii?
O cultură ce a supravieţuit influenţelor exterioare vreme de aproape 2000 de ani, dar care acum "recuperează prin modernizare"
Autor: Cristian Stanciu
Rubrica: Reportaj
Data: 21.03.2008
Trăsăturile principale ale acestei culturi constau în amplasarea aşezărilor pe culme, culturi agricole pe dealuri terasate, lipsa olăritului, portul specific (în special al femeilor) şi graiul. La începutul secolului II e.n. partea de est a Munţilor Poiana Ruscă se afla în aria principalelor centre dacice şi romane. La poalele masivului, în depresiunea Haţegului, era aşezată capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. O parte din daci se retrăseseră în munţii învecinaţi. Poziţia geografică a aşezării pădurenilor le-a permis, probabil secole de-a rândul, o izolare parţială faţă de influenţele externe mai târzii, ceea ce explică conservarea, în graiul actual, a unor expresii de origine latină, cum ar fi, de exemplu, a vulnera; pentru a lovi şi păstrarea unor entităţi particulare ale portului. Totuşi, influenţa slavă a reuşit, mai târziu, să pătrundă în ţinutul pădurenilor.

Mărturii au rămas, între altele, în grai şi în denumirile unor localităţi, cum sunt, de exemplu, Ruda, Dobra, Sohodol. Particularităţi etnografice asemănătoare s-au păstrat izolat la sud de Dunăre, în Bulgaria (R. Vuia, 1958). Satele pădurenilor nu depăşesc limita zonei înalte de platou a Munţilor Poiana Ruscă, răspândirea şi denumirea lor fiind indicate în schiţa alăturată. Prima atestare scrisă a unora dintre aceste aşezări datează din 1297, şi anume, printr-un document în care satele Zlaşti şi Ruda Sunt menţionate ca supuse ale pârcălabului de Hunedoara. Ulterior, în secolele XIV şi XV găsim menţiuni despre toate aşezările cunoscute astăzi şi despre altele care probabil, au dispărut cu timpul. Pădurenii se înscriu în tipul dinaric, cu cap rotund (brachicefal), faţa lungă (leptoprosop) şi nas proeminent. Ocupaţia lor constă în creşterea vitelor, cultivarea unor suprafeţe restrânse pe terase nivelate în jurul aşezărilor, sculptură în lemn, ţesătorie şi broderie, toate în limitele necesităţilor de trai propriu. în ultimul timp mineritul şi lucrul în pădure au devenit preocupările de bază ale pădurenilor.

în privinţa portului, particularităţile se referă în special la cel al femeilor, costumul fiind ornamentat cu mult gust prin modele geometrice încadrate în chenare cu unghiuri drepte şi dezvoltare preferenţială pe verticală. Broderia acestei ornamentaţii este colorată în acord cu vârsta: de la roşu curat pentru tinereţe se ajunge treptat printr-un adaus armonios de negru şi brun la nuanţe mai închise de culoare purtate în anii maturităţii, pentru a sfârşi cu negrul curat, ca simbol al bătrâneţii. Podoaba capului este o basma de sub care ies simetric două şuviţe de păr în formă de colţi, întărite şi lipite de frunte cu zahăr dizolvat în apă. în jurul gâtului se poartă un lanţ cu taleri de argint. O altă trăsătură caracteristică, demnă de semnalat este ospitalitatea pădurenilor. Din păcate această moştenire nobilă a trecutului s-a pierdut cu timpul mai ales în regiunile miniere.