Prima pagină · întreabă primarul · Turism · Albume foto 29 Martie 2017
Conectare
Utilizator

Parola


Recuperare parolă
Lugojul.ro
Municipiul Lugoj
Informaţii utile
Parteneri
Curs valutar
Vremea la Lugoj
Harta Lugojului
Harta Lugojului
Fluxuri RSS
Meniu de navigare: Prima pagină » Rubrica: Interviu

Interviu cu jurnalistul şi scriitorul Cristian Ghinea: "Am avut norocul de a creşte într-o casă cu bibliotecă mare"
Autor: Sorana Gros
Rubrica: Interviu
Data: 08.03.2007
- Tinerii lugojeni de astăzi nu par să vădă decât o singură cale de a se realiza în viaţă: plecarea din oraş sau chiar din ţară. Merg la studii prin Timişoara, iar mulţi dintre ei nu se mai întorc spre a lucra aici, acasă. Åži nu puţini cochetează cu ideea unei "œevadări" în Occident... De ce credeţi că tânărul nu vede sau chiar nu poate să se simtă împlinit aici, la Lugoj?

- Nu sunt de acord cu acest clişeu, al faptului că tinerii nu sunt atraşi de Lugoj şi de ceea ce le poate oferi acest oraş. Atunci când am terminat eu facultatea, în 1987, se spunea: "œşi ce să faci tu la Lugoj, că acolo nu se întâmplă nimic?" Erau ultimii ani cenuşii ai regimului Ceauşescu, eu negam cu vehemenţă faptul că Lugojul e doar un oraş al"¦ bicicliştilor şi pensionarilor, dar în sinea mea le dădeam dreptate celor care credeau asta. între timp, aici a apărut o universitate, un post de televiziune, câteva ziare şi posturi de radio, o serie de instituţii culturale cu activitate efervescentă, aflate chiar într-un soi de concurenţă benefică. Oraşul are membri ai Uniunii Scriitorilor, ai Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, o revistă culturală de ţinută ("Banat"). Åžtiţi cum e cu "la Lugoj nu se întâmplă nimic"? Este ca şi povestea omului de afaceri care a călătorit în cele mai frumoase locuri din lume şi n-a văzut nimic, decât ecranul laptop-ului şi perdeaua de la fereastra Pulmann-ului. Asta e! Dacă nu explorezi cum trebuie locul, nu descoperi nimic interesant. Am întâlnit făgeţeni care n-au ajuns la Mânăstrirea Izvoru Miron, localnici din staţiunea Buşteni care nu urcaseră niciodată muntele sau francezi din Lyon care m-au întrebat, atunci când le-am spus că vreau să văd Parisul: „dar de ce vreţi neapărat acolo, eu n-am fost niciodată, să ştiţi că nu e ceva extraordinar"¦" Mai puţin lipsea să adauge: "acolo nu se întâmplă nimic"?!

- La vremea când aţi terminat facultatea, de ce aţi ales să rămâneţi aici?

- îmi place foarte mult Lugojul şi, spre deosebire de alte oraşe din România, este o aşezare cu adevărat urbană. Oamenii adunaţi cu japca nu formează o populaţie aşa cum s-a încercat în alte oraşe. Dacă faci un combinat siderurgic şi pui în jur câteva zeci de blocuri, nu înseamnă că ai un oraş. Pentru mine, Blajul, Oraviţa sau Jimbolia sunt oraşe adevărate, în schimb, aglomerările de blocuri populate cu "oameni ai muncii" care nu erau nici orăşeni, nici săteni şi nici măcar"¦ navetişti, nu pot fi considerate aşezări urbane. Urbanitatea e o stare de spirit, pe care Lugojul o trăieşte din plin, şi probabil că o trăia la fel şi la 1551, când Regina Isabela dăruia oraşului o serie de privilegii, alături de prima sa stemă, dominată de un lup alb, ca simbol al recunoaşterii majorităţii româneşti. Aici poţi găsi de toate"¦ momente de linişte, dar şi momente pline de tensiune. De asemenea, sub aspect cultural, Lugojul este foarte bine plasat şi oferă tinerilor multe oportunităţi.

Cât despre "plecat""¦ trebuie bine gândit din multe puncte de vedere! O spun toată responsabilitatea şi nu pentru a "tăia" aripile cuiva. Am fost de patru ori în Franţa " la Paris, Lyon, Strasbourg, am făcut reportaje " inclusiv la Consiliul Europei, am realizat, timp de două săptămâni, emisiuni la un post de radio, am fost invitat al redacţiei cotidianului La Republique du Centre din Orleans, am făcut parte dintr-o delegaţie invitată în Danemarca, pentru a vedea pe viu, timp de trei săptămâni, cum funcţionează staul social acolo"¦ Aşa că vorbesc în cunoştinţă de cauză. Europa nu mai e cea de acum 20 de ani, iar ferestra marilor - subliniez, marilor " oportunităţi, pare cam închisă la ora actuală.

- Cum de nu aţi urmat cariera tatălui, aceea de profesor de limba română?

- Tatăl meu m-a îndemnat spre o carieră tehnică, la vremea respectivă o astfel de carieră îţi putea asigura viitorul. Cu toate că am terminat un liceu cu profil real precum şi Politehnica din Timişoara, în cele din urmă tot la scris m-am întors. în liceu mă străduiam să fac faţă exigenţelor unei clase de matematică-fizică"¦ o singură dată mi-am urmat vocaţia, când am participat la olimpiada de limba şi literatura română şi m-am calificat la faza naţională de la Arad. După ce am absolvit Politehnica, am decis insă să rămân în Lugoj şi am început să lucrez ca jurnalist. Ca profesie, jurnalistica este o meserie foarte frumoasă care are avantajul de a deschide noi orizonturi, dar din păcate, jurnaliştii îşi trăiesc de două ori mai repede viaţa. Pe parcurs am început să scriu şi cărţi. Am publicate, până în acest moment, opt cărţi. Prima carte a apărut în anul 2002, axată pe editoriale şi eseuri, Sens giratoriu. La un interval de numai un an, a apărut cartea Timpul, astfel fragmentat în care am publicat literatură fantastică iar în anul 2004 a apărut Anii cinematografului, un miniroman cu accente auto-biografice, care cred că a marcat un moment de cotitură în creaţia mea. în final, pot spune, că am ajuns să urmez într-un fel chiar profesia tatălui meu.

- Un alt clişeu întâlnt astăzi: tinerii nu sunt atraşi de activităţile culturale din Lugoj. Cât de îndreptăţită găsiţi o asemenea aserţiune?

- Cunosc foarte multe exemple în care tinerii scriu articole, poezii, eseuri foarte bune, dar pe care nimeni nu le publică. în prezent faptul că încetul cu încetul literatura clasică este înlocuită cu cea virtuală, constituie un mare avantaj, în special pentru tineri. Aceştia sar peste refuzul editorilor sau peste cel al persoanelor care "scriu" la reviste, dar care nu au mai scris nimic concret din anii `80 şi care se consideră mari scriitori! Acest fenomen de literatură virtuală ia amploare. Inclusiv Ministerul Culturii a recunoscut acest fenomen. în anul 2006, la Editura Muzeul Istoriei Literaturii Române din Bucureşti, a apărut primul volum de antologie virtuală Ultima generaţie " primul val care cuprinde 93 de poeţi, printre care se numără şi foarte mulţi tineri. Anul trecut, la 22 decembrie, a fost lansat, la Ministerul Culturii din Bucureşti, un al doilea volum antologic " de proză, de astă dată, intitulat Antologia Proza.ro (apărut la Editura Paralela 45 din Piteşti). Printre cei 22 de autori, am avut surpriza să mă regăsesc şi eu, alături de scriitorul timişorean Duşan Baiski " ca "reprezentanţi" ai Banatului.

- Ce şanse de afirmare ar avea tinerii la nivel cultural vorbind, în Lugoj?

- Åžanse de afirmare ar fi multe, dar, din păcate, tinerii nu sunt încurajaţi. Revista "Banat", condusă de poetul Ioan Ardeleanu, se numără printre puţinele reviste care publică diverse creaţii ale tinerilor. Oricum activităţile acestora se pot observa peste tot. La Festivalul "Lucian Blaga" participă foarte mulţi tineri, din Lugoj şi din alte localităţi. Sub egida Bibliotecii Municipale, au văzut lumina tiparului, până în acest moment, trei plachete. în acest fel tinerii se simt încurajaţi să publice. Galeria ProArte susţine expoziţii foarte interesante realizate de tineri.
La nivel teatral, în Lugoj există o trupă de teatru formată în special din tineri, "Trupa fără nume", condusă de actorul Silviu Simonescu. Vă mai dau un singur exemplu : în cadrul Festivalului Naţional "Floare de colţ", desfăşurat la Bucureşti, o elevă din clasa a "X-a C, de la Colegiul Naţional Coriolan Brediceanu, a luat Premiul II la secţiunea teatru. Mădălina Iuliana Ciocoi, careînvaţă la "Bredi" şi locuieşte într-un centru de plasament, a parcurs drumul până la un premiu înmânat de baroana Emma Nicholson, fără a-şi pune false probleme, de genul "măi, vezi că la Lugoj n-ai ce face""¦
Elevii şi adolescenţii din Lugoj trebuie însă un pic încurajaţi, iar faptul că activitatea culturală se converteşte spre alte forme, având ca mod predominant de exprimare formatul electronic, oferă tinerilor mai multă libertate în exprimare.

- Åži totuşi ce anume ar fi atât de atrăgător în aces oraş? De ce studentul de astăzi, după încheierea oficială a studiilor, să rămână aici?

- Au venit nume mari în Lugoj, în special actori, care au rămas plăcut surprinşi şi care au revenit. Dacă nu le-ar fi plăcut aici, nu cred că ar mai fi venit! Cum am mai spus, este un oraş foarte bine plasat, atât din punct de vedere cultural, cât şi sportiv. La nivel sportiv trebuie amintite performanţele echipelor de fotbal şi volei care au ajuns în divizia B, respectiv A, iar luptătorii au luat titlul de campioni naţionali. Iar pe plan cultural, performanţele sunt foarte multe. Lugojul are un climat foarte tolerant. După intrarea în UE, va oferi mari oportunităţi tuturor, fiecare va putea circula liber. Spre deosebire de cei care plecau înainte şi care îşi ascundeau eşecul, acum totul va fi mult mai simplu, în sensul că rebvenirea cu capul sus este oricând posibilă. Cu toate acestea, tinerii trebuie îndemnaţi să rămână. Despre Lugoj mai putem aminti faptul că este un oraş european. Are numeroase relaţii externe care au contat foarte mult. Cei din afară au sesizat acest lucru iar în 1999, oraşul de pe Timiş a primit diploma Europeană din partea Consiliului Europei. în anul 2000, Johanna Schicker - o distinsă deputată austriacă, a decernat Lugojului Drapelul de Onoare al Consiliului Europei. în oraşul unde "nu se întâmplă nimic", se întâmplă, de fapt, foarte, foarte multe luvcruri interesante. Totul e să le observi, să le pătrunzi sensul, să vezi lucrurile în perspectivă. Aşa cum am mai spus, treaba cu "plecatul" trebuie gândită din multe puncte de vedere"¦