Prima pagină · întreabă primarul · Turism · Albume foto 28 Iunie 2017
Conectare
Utilizator

Parola


Recuperare parolă
Lugojul.ro
Municipiul Lugoj
Informaţii utile
Parteneri
Curs valutar
Vremea la Lugoj
Harta Lugojului
Harta Lugojului
Fluxuri RSS
Meniu de navigare: Prima pagină » Rubrica: Interviu

Lugojenii, şansele şi plecarea în străinătate
Interviu cu Cosmin Bălan, colaborator al portalului www.lugojul.ro
Autor: Radu Bogoevici
Rubrica: Interviu
Data: 26.02.2008
1. Pentru început spune-ne câteva lucruri despre tine şi viaţa pe care ai dus-o aici în Lugoj înainte de a pleca în Cehia.

- Ar fi multe de spus, dar interesant e că în 6 ani de zile (2001 " 2007) am avut şase slujbe diferite, de la decor manual la fosta SC Mondial SA, la cantor la Biserica Ortodoxă din Coştei, ultimul "loc de muncă" înaintea plecării în Cehia.

2. De ce ai plecat din Lugoj? Creşterea economică din România despre care se tot vorbeşte prin presă nu te-a afectat într-un mod pozitiv, mai ales că lucrezi într-un domeniu care, precum se zice, e modern şi actual?

- Creşterea economică nu s-a reflectat şi în creşterea economiilor mele sau a salariului, mai ales că ultimul loc de muncă nu avea cum să ofere decât un minim pe economie. Asta a făcut ca în paralel să caut şi alte soluţii, care m-au apropiat mai mult de domeniul în care lucrez acum " IT. Apropierea de "modernul şi actualul" IT era deja făcută de mai mulţi ani, de când un prieten şi-a luat "œcalculator", cum ne place nouă să spunem, şi mi-a solicitat ajutorul pentru a descoperi împreună ce ne putea oferi noua "œjucărie". încet, încet am acumulat împreună cunoştinţe care ne-au fost şi ne sunt de folos şi care au fost suportul pentru decizia mea de a părăsi " temporar deocamdată " Lugojul, pentru a “vedea" cum se lucrează într-o firmă de renume. Fără încrederea în cunoştinţele dobândite în IT nu m-aş fi îndreptat către interviul pentru angajare. Cel puţin nu către o firmă aşa renumită precum IBM. O schimbare se cerea însă, deoarece ultimii ani au însemnat mai multe credite (c-aşa-i românul) şi mai puţini bani la salariu (comparativ cu salariile avute anterior).

3. Acum după ce ai ajuns să cunoşti măcar şi în parte viaţa într-o altă ţară care a făcut parte din blocul comunist, ţi se par românii mai rămaşi în urmă? Comparativ cu un ceh, este românul un "înapoiat"?

- întrebare cu capcană... Nu mă simt în stare să caracterizez un popor, bazându-mă doar pe oamenii pe care îi cunosc şi care de cele mai multe ori îmi sunt prieteni. Despre români nu aş afirma că sunt “înapoiaţi" pentru că sunt multe domenii (în special cele tehnice) în care românii sunt chiar experţi, ca utilizatori, şi bineînţeles sunt altele care nu au "œprins" " şi aici îmi rezerv dreptul de a mă abţine în a le enumera pentru că sunt cunoscute şi arătate cu degetul de tot poporul... în plus, sistem sau ţară perfectă cu oameni perfecţi nu ştiu să fii existat, iar pentru câţiva care nu sunt în pas cu societatea actuală, nu cred că aş spune despre un popor că e înapoiat.

4. Care ţi se par a fi cele mai clare deosebiri între români şi cehi?

- Ceea ce am văzut şi m-a surprins este calmul care aproape nu e caracteristic unui popor cu origini slave cum sunt cehii. Nu e zâzania şi intriga de colţ de stradă care sunt la ordinea zilei aici în România. Au şi ei nemultumirile lor faţă de clasa politică, dar nu stau să o toace zi de zi şi oră de oră. în plus, le place să se simtă bine când "œies în oraş" să se întâlnească şi sunt mai sociabili şi nu aşa rezervaţi în relaţiile cu cei din jur. Din cauza asta poate, într-un oraş mai mare ca Timişoara, nu am văzut certuri, figuri de baieţi de baieţi care trebuie să iasă în evidenţă în centru sau periferii luându-se de "œcine nu are şapcă" (vezi bancul cu iepuraşul) sau claxoane nervoase la semafor daca nu ai călcat pedala in fracţiunea de secundă cand s-a schimbat culoarea. Un alt element care m-a surprins a fost lipsa imbrâncelii la urcatul sau coborâtul dintr-un mijloc de transport în comun. Efectiv nu există, iar eu mă deplasez la lucru cu minim două autobuze, plus/minus un tramvai, în funcţie de ora la care plec. Despre faptul că batrânilor li se face automat loc pe scaune nu cred că e nevoie să mai scriu, asta cred că e şi pe noi, nu?

5. Cum te înţelegi cu ceilalţi români din cadrul companiei? Aţi reuşit să formaţi o comunitate, să vă ajutaţi între voi?

- Eu am intrat direct într-o minicomunitate românească, având apartamentul într-o vilă în care eram la un moment dat opt români. în departamentul unde lucrez mai sunt câţiva români, dar cum lucrează în alte ture decât a mea, ne salutăm la schimbarea turei şi mai schimbăm o vorbă, apoi unii pleacă iar alţii rămân la lucru. în timpul liber însă, pot zice că românii se "œcaută" unii pe alţii, prin "œprietenul prietenului" ajungând să cunosc aproximativ 20 de români. Despre ajutor reciproc trebuie să spun că nu se pune problema naţionalităţii, efectiv lucrăm ca o echipă şi am fost ajutat de către toţi cărora am cerut acest lucru, ajutând la rândul meu pe oricine mi-a stat în putinţă. Ne bucurăm bineînţeles însă cand la "œcelălalt capăt al firului" e un român şi atunci vorbim sau ne scriem în româneşte, dar acest lucru se întâmplă rar, datorită numărului mare de angajaţi pe de o parte şi faptului că "œtarget-ul", scopul muncii mele sunt ţări ca Franţa şi U.S.A.

6. Care e impresia cehilor asupra românilor? Sunt apreciaţi ca persoane? Nu se tem că vin să le fure locurile de muncă?

- Părerile sunt împărţite, dar în principal nu se tem, deoarece dacă ţin bine minte, una din politicile de angajare prevede ca numărul minim de angajaţi cehi să nu fie mai mic de 60% din total. Pe de altă parte, din cauze care nu sunt în măsură să le comentez, procentul covârşitor de "şefi" aparţine tot cehilor. De ce le e frică însă, e că românii îi „lasă cu buza umflată", practic pentru că îi părăsesc după încheierea contractului, iar lipsa lasată de un om pregătit 2 ani e mai greu de acoperit.

7. Acum când lipsa de posibilităţi de la noi te-a împins să lucrezi departe de familie consideri că ai fost trădat de cei care conduc România? îţi mai pasă de ţara asta?

- Cam dificil să răspund, pentru că politica a fost unul din domeniile care nu m-au fascinat niciodată. Eu inclin să cred că cel mai mult ţine de fiecare, de ceea ce vrea să facă în viaţă şi de cum ştie să se descurce pentru a-şi atinge un scop sau altul. Că ne-au condus unii sau alţii, eu am lucrat unde am lucrat şi mi-am văzut de viaţa mea. Despre cuvântul â« trădare â» aş adăuga că asta ar fi însemnat să îmi pun încrederea în ei, fapt care în cazul meu nu s-a întâmplat. Că lucru în altă ţară, e doar urmarea faptului că ultimul meu loc de muncă era doar o slujbă â« de duminică â» şi că, conducerea de la filiala din Cehia a avut nevoie de oameni şi a fost multumită de interviul pe care l-am dat. După ce am aflat că am trecut cu bine interviul, am primit o altă ofertă, aici în Lugoj, dar cum deja am spus â«daâ» în altă parte, a trebuit să refuz. Dacă oferta respectivă venea cu o lună mai devreme, interviul ăsta nu mai avea loc.
Cât despre a-mi păsa de ţară, nimic nu s-a schimbat pentru mine. Nu am fost niciodată un "œpatriot", gata sa-mi vărs sângele pentru ţară şi popor, decât atunci când mi-ar fi ameninţată existenţa. Nici nu m-am dezis de ţara unde m-am născut şi crescut, in Cehia, mulţi cehi aflând despre România, lucruri mai bune sau mai rele, în funcţie de ce ii interesa sau de cum văd eu a fi situaţia. Mulţi care nu ştiu cum mă cheamă mă ştiu de "œrumunsko", sau cum zic ei, adică, românul. Ca să pun punct, nu arunc cu noroi că nu e cazul (corupţie, bani puţini sau prea mulţi nu fac apanajul in exclusivitate al Romaniei, şi nici România nu e unica ţară în lume cu probleme) dar nici nu îmi învineţesc pieptul cu cărămida, pentru că oameni buni se găsesc peste tot, ce contează mai mult e să ajungi să ii cunoşti, indiferent că sunt români sau cehi.