Prima pagină · întreabă primarul · Turism · Albume foto 24 Octombrie 2017
Conectare
Utilizator

Parola


Recuperare parolă
Lugojul.ro
Municipiul Lugoj
Informaţii utile
Parteneri
Curs valutar
Vremea la Lugoj
Harta Lugojului
Harta Lugojului
Fluxuri RSS
Meniu de navigare: Prima pagină » Rubrica: Interviu

Vid Teodora, o lugojeancă la înălţime
Autor: Cristian Stanciu
Rubrica: Interviu
Data: 19.03.2007
Vid Teodora, născută la Lugoj, în 28 noiembrie 1982, absolventă a Colegiului Naţional „Coriolan Brediceanu"œ şi a Facultăţii de Geografie-Turism Timişoara, membră a Clubului de Turism "Concordia"œ Lugoj, este o iubitoare a muntelui şi a naturii. Părinţii, la rândul lor iubitori ai muntelui, au purtat-o pe Thea pe cărările montane încă de la vârsta de doi ani. A câştigat peste 20 de premii la schi alpin; în momentul de faţă ea practică schiul alpin, snowboardingul, alpinismul, escalada şi speologia.
Anul trecut, în premieră, lugojanca Teodora a escaladat vârful Matterhorn (4478 m; cel mai dificil vârf din Alpii Elveţieni) şi vârful Mont Blanc (4810 m), într-o expediţie împreună cu Åžtefan Matache şi Cristian Boboc, ambii din Bucureşti, de la Clubul Alpin Român. Pentru a reuşi escaladarea vârfului Matterhorn, tânăra sportivă a escaladat diverse vârfuri de peste 4000 de metri din Elveţia în vederea aclimatizarii şi pregătirii tehnice. După reuşita de succes din ţara Cantoanelor, Teodora a început să se pregătească pentru o nouă expediţie, în America de Sud cu ţintă finală vârful Aconcagua (6962 m), cel mai înalt vârf din lume după vârfurile himalayene.
      


- Thea, cum ai ajuns să îndrăgeşti aşa de mult alpii elveţieni şi cum ţi se par acum, după ce ai fost pe un vârf de aproape 7000 de metri?
- Alpii elveţieni au fost şi vor rămâne întotdeauna cei mai frumoşi munţi din Europa, care pe mine m-au atras în primul rând datorită altitudinii. în timpul în care m-am aflat în Anzii Cordilieri am simţit lipsa culmilor împădurite, a lacurilor glaciare şi a gheţarilor.

- Care au fost membrii şi obiectivele expediţiei din Anzii Cordilieri?
- Expediţia, formată din trei membri: eu, Dragoş Dubina şi Cătălin Morariuş şi-a propus " în premieră pentru România – ascensiunea într-un sezon a 3 vârfuri de peste 6500 m din Anzii Cordilieri: Aconcagua – 6962 m (cel mai înalt vârf de pe continentul sud american), Ojos del Salado " 6905 m (cel mai înalt vulcan din lume) şi Cerro Tupungato " 6565 m (al doilea vulcan ca înălţime din lume). înălţimile celor 3 vârfuri însumează peste 20.000 m.
Expediţia a durat 3 luni şi a fost împărţită în două perioade: aclimatizarea şi ascensiunea vârfurilor. Clasic, aclimatizarea implică perioade lungi petrecute în tabăra de bază pentru adaptarea organismului la altitudine. Noi am realizat o aclimatizare activă prin ascensiunea a 4 vulcani Villarica 2940 m (Chile), Antuco 2979 m (Argentina), Lanin 3776 m (Chile / Argentina) şi Mirador del Morado " 4565 m (Chile).
Aconcagua " 6962 m " situat în Argentina, este cel mai înalt vârf de pe continentul sud american. Există peste 30 de rute spre vârf din care noi ne-am propus să utilizăm ruta "œGheţarul Polonez", o rută tehnică ce presupune escaladarea unui gheţar de 1005 m cu o înclinatie de 45â° " 6 0â°.

- Te rog, descrie pe scurt cum s-a desfăşurat escaladarea celui mai înalt vârf.
- Pregătirile pentru expediţie au început o dată cu sosirea noastră în oraşul argentinian Mendoza de la poalele vârfului Aconcagua. Primele zile le-am petrecut procurându-ne echipamentul necesar, mâncare pentru trei săptămâni şi am închiriat trei măgari pentru a ne transporta cele 160 de kilograme de bagaje.
Pe data de 21 decembrie 2006 am plecat cu autobuzul din Mendoza spre Puente del Inca (2700 m), punctul de intrare în Parcul Naţional Aconcagua. Taxa de intrare în parc ne-a costat 300 de dolari pentru 20 de zile. Următoarea zi am plecat spre tabăra de bază, de această dată fără autobuz, doar noi şi măgarii pe potecile prăfuite ale parcului naţional. Datorită distanţelor lungi de parcurs şi pentru a ne aclimatiza mai bine am avut nevoie de trei zile ca să ajungem în Plaza Argentina, la 4200 de metri. Aclimatizarea pentru un vârf înalt se face treptat, petrecând un interval minim de timp la diverse trepte de altitudine, astfel încât organismul să se obişnuiască cu lipsa de oxigen şi presiunea scăzută. Lipsa de aclimatizare se manifestă prin dureri de cap, stare de oboseală iar în cazuri acute cu stări de vomă ce pot duce până la edem pulmonar. Astfel, pentru aclimatizare am petrecut încă o săptămână parcurgând de mai multe ori traseul dintre tabăra de bază şi tabăra 1 de la 4900 de metri. Abia pe data de 4 ianuarie 2007 ne-am mutat cu tot echipamentul în tabăra 2 aflată la 5800 de metri. După câteva zile de aclimatizare şi aşteptare a vremii bune, luni, 8 ianuarie, am avut prima tentativă de a escalada vârful pe ruta "Gheţarul Polonez", însă am reuşit să urcăm decât până la altitudinea de 6500 de metri, din cauza lipsei de oxigen şi a oboselii. Nu am vrut să ne dăm bătuţi şi, în consecinţă, în următoarea zi am mutat tabăra pe traseul clasic, care este mult mai uşor decât cel ales de noi. în dimineaţa zilei de 10 ianuarie, pe o temperatură de minus 15 grade, am înfruntat timp de şase ore marea provocare, astfel că la ora 13 ne-am bucurat de priveliştea mirifică pe care ne-a oferit-o vârful Aconcagua. Coborârea până la tabără a durat numai două ore, urmând ca în două zile să ajungem la şoseaua principală de la 2500 de metri unde ne-am îndopat cu hamburgeri şi coca-cola. Pe tot parcursul expediţiei am avut parte de vreme favorabilă, temperaturi foarte ridicate, doar într-o singură zi a nins.

- Ce gânduri ai pentru viitor?
- în momentul de faţă mă pregătesc pentru următoarea expediţie, care va avea loc în Alaska, unde vreau să urc pe cel mai înalt vârf al continentului nord american, McKinley (6194 m). Ascensiunile care au o astfel de complexitate sunt realizabile numai datorită bunăvoinţei sponsorilor. Sper ca succesul obţinut în expediţiile anterioare să constituie un motiv suficient pentru a implica potenţiali sponsori alături de mine în realizarea unui vis ambiţios şi a unei performanţe sportive de importanţă naţională.

- Felicitări pentru performanţele obţinute şi îţi urez sucees în continuare.